sâmbătă, 17 aprilie 2010

Primavara rea


Puteam auzi glasurile copiilor afara ca atunci cand nu stiam nimic din ce stiu si am trait pana acum. Si din tot acel cantec minunat al vocilor curate cel mai mult imi lipsea glasul ei... Era langa mine, zambea altfel, vorbea cand privindu-ma intrebatoare, cand plecand capul ca si cum nimic nu ar mai fi contat. Era langa mine, si ma simteam vinovat ca era acolo. Si inca o data aceleasi cuvinte imi reveneau in minte: o rapisem ca un egoist din primavara scaparand ametitor, din aromele curate de ghiocei si de boboci, si scapam din plinul cupei de vin o cugetare amara:

- Eu as dormi, tu trebuie sa joci!

Fragment din volumul "Cel care se intoarce"

Parerea ta conteaza