Scena in care Eduard se cearta cu Ioana ( fragment din roman)

Zilele, saptamanile, lunile treceau greu si ma incercau din ce in ce mai tare. Ioana ma presa sa o ajut sa vina in Bucuresti si sa ii gasesc ceva de munca acolo. Am cautat aproape un an momentul si dupa ce trecuse iarna celui de-al doilea am reusit sa inchiriez o camera in gazda pentru a locui impreuna. M-am angajat la un magazin in mall si mi-am sustinut singur mutarea. Tata, cand a aflat s-a opus vehement acestei miscari, considerand ca o sa imi afecteze evolutia scolara si concentrarea. Imi stiam prioritatile dar am facut-o pentru Ioana. Batrana la care locuiam era foarte cumsecade. Ne trata ca pe un proaspat cuplu si ne prevedea un viitor stralucit. Ne lauda prietenelor cu care in fiecare vineri dupa-amiaza se aduna la o cafea si la o sedinta de barfa ce dura ore intregi, pana noaptea tarziu.
Eu ma consideram implinit cand ma trezeam in fiecare dimineata lipit de pielea calda si transpirata a femeii pe care credeam ca o iubesc. Ma comportam ca un barbat insurat alaturi de Ioana. Incepusem sa am responsabilitati, sa intervina rutina. Insa imi convenea sa nu ma simt singur in Bucuresti.
- Buna dimineata somnorosule! Imi spunea in timp ce ceasul suna disperat pe noptiera. Ea il oprea si ma saruta pana incepeam sa ma dezamortesc. Se ridica de langa mine si ca sa imi mai dea ragaz sa mai dorm cateva minute o auzeam cotrobaind in bucataria mica ca sa imi pregateasca micul dejun si cafeaua. Plecam apoi de acasa impreuna, tinandu-ne de mana si vorbind despre nimicuri pe strada, facand planuri de cumparaturi si uneori chiar vorbind de viitorul care ne astepta impreauna, si care asa cum si-l imagina ea, eu nu-l concepeam dar ma complaceam in a o aproba doar de dragul expresiei fetei ei indragostita. Am tinut-o langa mine pentru ca ma facea sa ma simt barbat. In diminetile de week-end zaboveam in pat povestind cu ochii in tavan si ea stand cu capul pe bratul meu si o mana asezata strategic pe piept in dreptul inimii mele.
- Crezi ca o sa ramanem impreuna? Ma intreba ea.
- Cu siguranta…
- Ma gandesc mereu la ceva cand inchid ochii. Vad un zid cu care as putea sa ne ingradesc pe amandoi, sa ne izolam de toti ca sa ne portejam relatia.
Imi si inchipuiam ce vedea ea cand inchidea ochii.
- Suntem impreuna acum si nu vad nimic care ar putea sa ne perturbe linistea.( citeste in continuare!)