Oglinda sparta a sifonierului inca pastreaza imaginea trupurilor noastre goale. Ea isi aduce aminte de ele. Tu nu mai vrei. Parul tau curgand pe spate. L-as adulmeca acum cu sete sa imi strapunga plamanii si sa mor...
Daca ar fi ca maine sa stiu ca totul se va termina. Ca lumea nu va mai exista as strabate toate departarile pamantului doar sa vin in bratele tale...Sa stiu ca nu plangi. Ca nu ti-e frica.
Ti-era frica de fulgere si ma strangeai atat de tare in brate. Piciorusele tale imbratisau pulpele mele si ma strangeau. Tot corpul tau incolcacit in jurul trupului meu cald fierbea si tremura...Aveai incredere in mine. Atunci nu m-ai fi dat la o parte pentru imbratisarea lumii intregi....Acum lumea intreaga sta intre noi cu mainile intinse spre tine....
Vrea sa mi te ia. Tu nu ma vezi. Nu ai cum. Dar sunt aici.
Oriunde te vor duce, iubita mea....Oriunde vei fi, cheama-ma! Am sa vin cum am venit mereu.
Fragment din volumul "Cel care se intoarce"
