-Chiar. Cum ar fi sa iubesti pe cineva doar o zi?
-Nu stiu. Vrei sa vedem?
-Cum?
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc! si m-a luat in brate si m-am gasit tremurand de fericire. Ma cuprinsese asa brusc, de parca as fi simtit-o. Si mi s-a parut atat de ciudat si incomplet. Dar frumos acest sentiment mic si prostut."
Te iubesc azi pentru ca langa tine am avut cel mai lung deja vu din viata mea.
Nu promit nimic. Nu judec nimic. Nu sunt judecat. Mana ta nu e cea pe care o cunosc, dar seamana atat de bine. Si da atat de bine cand se odihneste in palma mea chiar daca nu e dimineata ci e noaptea tarziu. Durerile tale nu sunt cele pe care le-am simtit dar sunt atat de amare.Si tu esti incompleta. Nu ne potrivim dar intr-o proportie mare reusesti sa ma acoperi. Poate mai mult decat reusesc eu sa iti umplu multele goluri pe care le ai in suflet. Trupul tau nu e cel pe care imi placea sa il sarut dar se simte atat de bine pe dinauntru si pe dinafara. Nu imi amintesc nimic din ce ti-am spus sau mi-ai spus dar imi era dor sa invat sa uit din nou cuvinte. Imi plac nimicurile. Nu vreau sa simt nimic sau sa ma gandesc la nimic....
Si cand am adormit cu tine in brate, cu respiratia izbindu-se de sanii tai am realizat ca exista liniste ca a marii, noaptea, si la pieptul unei femei. Iti multumesc ca m-ai lasat sa te iubesc o zi. Am obosit sa mai simt puternic. Iarta-ma. Dar acum ma odihnesc.
