miercuri, 8 octombrie 2014

Zambet greu

"As regreta ca nu am reusit niciodata sa ma ridic la inaltimea sentimentelor pe care le am fata de tine. Ca niciodata nu am putut sa imi indeplinesc cea mai ascunsa dorinta. Marele meu pacat e acela de a te fi iubit in alt fel decat mi-a fost permis. As regreta ca nu te-am vazut in nicio dimineata goala in patul meu....Ca nu ti-am sarutat umerii in somn. Ca am binecuvantat cu buzele alte maini cand demne erau doar ale tale. Cand ele m-au tradat si au cautat alti obraji aspri, ale tale ma asteapta inca. Regret ca nu te-am tinut decat o singura noapte in brate.... Si atunci cu inima cat un purece...Imi doresc sa imi fi zambit in fiecare dimineata cu buzele tale care doar mie imi zambesc greu..."

Click pentru pagina de facebook "Cel care se intoarce"

Juramant

Click pentru pagina de facebook "Cel care se intoarce"
"Eduard avea tot ce-si dorise. Dimineata isi bea cafeaua pe balconul vilei sale de-a dreptul obscene. Mergea la birou intr- un Rolls si seara se delecta in compania celor mai frumoase femei cu posete mai scumpe decat propriul lor cont din banca. Ceea ce ramanea insa dimineata, pe cearsafurile sale, era doar parfumul pe care timpul masurat de Constantin Vacheron-ul de aur de la mana il stergea cat ai clipi. Era un gentleman singur. Un om cu suflet cald dar impachetat intr-un ambalaj rece. Isi amintea insa des de juramantul facut Elenei. In fiecare zi, oriunde ar fi fost, orice ar fi facut acele ultime cuvinte ii zgariau pieptul pe dinauntru. De parca ar fi fost inchise in el si ar fi fost in stare sa il devoreze pentru a se elibera. Asa cum erau torturati proscrisii in Evul mediu cu galeata de sobolani incinsa. Numai ca sobolanii erau acum in el.
-"Daca ceva din sufletul tau inca ma iubeste asa cum mi-ai jurat intoarce-te acum! Maine nu va mai exista. Eu nu ma mai intorc niciodata daca plec azi. Si iau cu mine tot. Iti las amintirile urate daca pe ele le alegi. Iau eu cu mine noaptea in care ti-am sarutat mainile plangand si intrebandu-ma unde vom ajunge? Aveai degetele mici si unghiile fragile, ca ale unei scolarite. Si asa firava mi s-a parut mana ta, odihnindu-se in palma mea, incat i-am promis ei ca nu am s-o mai las s-o vada asa curata, dezgolita si fara secrete rusinoase nimeni! Niciodata! Daca ma lasi sa plec, ma uit spre ea si o vad cum duce tigara la gura. Acum stiu.... M-am tinut de cuvant. Ce am iubit eu, nu va mai iubi nimeni, niciodata.... pentru ca nu mai exista! Dar inca sunt curios... Inca mai vreau.
- Nu mai pot.... Imi pare rau. M-ai ranit prea mult...
- Daca ceea ce sunt acum, in punctul asta al vietii mele, cand am nevoie de tine, spui ca te-a ranit mai mult decat te-am iubit, atunci iti jur ca nu am sa te uit niciodata. Am sa te iubesc mereu orice ar fi! Oriunde as fi si cu oricine as fi! Dar ai sa ma vezi de departe mai bun decat ti-ai imaginat vreodata perfectiunea! Am sa fiu mai mult decat ai visat tu vreodata! Si ai sa mori dorindu-ti ca azi sa fi spus ca ma vrei ca sa raman! Adio!"
Si era... Avea tot ce isi putea dori un barbat. Dar oare avea ceva din ce isi dorise el cu adevarat? Pe jumatate da! Puterea. Era mai dulce decat aroma cafelei gustata de pe buzele celei pe care o iubise. Si si-o dorise aproape in mod egal mereu. Cand usa se deschidea si intra Eduard toti incremeneau ca niste antilope cand ragetul leului zguduie savana. Era cel fara slabiciuni. Cel care conducea lumea lui si propriul destin. O singura satisfactie reala insa. Simtita ca o razbunare dulce si indelung asteptata, muncita cu ura, ani intregi pana la epuizare, cu un singur scop pe cat de maret, pe atat de meschin. In fiecare zi oamenii mici, ca cel pe care Elena il alesese in locul lui si in fata caruia se umilise pentru ultima oara in viata, il admirau. Si nevestele lor la fel. "

Curva

Cateodata pur si simplu gandurile nu te lasa sa dormi? De ce unii pot sa adoarma asa simplu si tu nu? De ce ei merita sa se odihneasca si tu, desi muncesti mai mult, nu poti? Nu ar trebui sa fim obositi dupa ce muncim? MINTEA ti se odihneste in somn. Adica ea intra intr-un fel de revizie tehnica, daca intelegi. Si eu as trimite-o pe a mea la culcare dar vad ca nu e acasa...Umbla bezmetica prin lume. Cauta INIMA. Si aia e praf. Si e si curva. Cum cine? Inima mea. Da da! Vai de steaua ei! A plecat de acasa dupa DOR. Doar ca nici ea nu stie dupa care. Ca ii e dor de cineva. Apoi brusc nu ii mai e. Si cand ti-e lumea mai draga incepe sa bata pentru cine stie ce iluzie. Inima mea e proasta rau. Si curva....

Dar daca as putea gasi mintea as face lumina si as putea sa imi adun gandurile de pe jos. In felul asta nu as mai calca pe ele cand ma duc spre frigider pe intuneric. Ma dor. Ma inteapa in calcai. Exact ca pe Ahile cand se pregatea sa faca praf Troia. In rest as ajunge la frigider fara probleme. Si as si muta muntii din loc pentru ce imi doresc. Pentru ca sunt puternic. Dar gandurile astea multe... Ah! Iar calc pe unul. Cica ce fac maine? Cum ma duc obosit la munca? Uite-asa! Cum pot. Cum m-am dus si pana acum de luni bune.Na! De ce ma duc la frigider? Stai ca am uitat sa iti spun cititorule. Ce o fi in capul meu. Aaaa. Nimic. Ca mintea e plecata departe si gandurile imi sunt peste tot. Ma duc sa imi iau o sticla de vin. Beau si eu si ascult muzica. Poate poate mi-o veni mintea la cap. Si curva aia de inima inapoi....

Parerea ta conteaza