In vizita

"Am fost ieri prin mine și te-am văzut. Erai acolo de ceva vreme. De câteva vieți încoace. Azi vii și pleci. Dar îmi place așa. E liniște și spatiu, e atingere și cuvant real. E suflet, în aer. Mâine e deja pe drum. Îmi place drumul. E pavat cu tine." By NB

Un diavol de copil

" E noapte. Detest noptile.Stii cate am agonizat implorand sa te urasc?! Stii de cate ori am mângâiat perna de lângă mine? Stii de cate ori m-am trezit plângând si chiar tipand?! Mi-as dori sa ai si tu visele mele.Mi-as dori sa le ai si tu! In toate exiști. In toate faci ceva. Unele sunt adevărate cosmaruri. Si mă trezesc înțepenită. Terorizata că un diavol de copil îngroapă de vii alti copii. Si rade. Asta e un exemplu. În ăsta, tu stateai lângă mine si ziceai ca pot ieși cei din groapă, dar eu simțeam ca ăia se sufoca. Eu mă sufocam."

Semnaturi

Semnaturi
Lasa-ma sa ma semnez pe pielea ta
Sa stie oricine va vrea sa te atinga goala
Ca te-ai nascut sa fii a mea....
Buzele lui sa-mi sarute numele tatuat pe sanul tau drept.

Lasa-ma sa scriu pe soldul tau stang ultimele cuvinte pe care ti le-am spus
Sa le vezi cand te dezbraci singura in oglinda si sa-ti doresti
Sa ti le spun tot eu
In vis sa rasar din spatele tau si sa te cuprind soptindu-ti la ureche
"Eu cel mai mult urasc sa plec"

Pagina din jurnalul Rebecai

"Se privea dupa cele 4 pahare de whiskey in oglinda din baia albastra. Vedea reflexia faiantei de un bleu murdar a peretelui din spatele lui. Intr-un tarziu vazu si chipul de o stranie frumusete a femeii reflectat in aceeasi oglinda, undeva mai in spate, si se mira. Pielea palida, buzele inflamate și roșii ce aveau un zambet insinuat, imperceptibil, desi ai fi jurat ca sta serioasa, ochii mici si verzi, parul ondulat acoperindu-i jumatate din fata, sanii goi.... Privea si se intreba in rastimpuri, cine e femeia din reflexia oglinzii…

Femeia din oglinda eram eu. Mi-am dat seama de asta mai tarziu, cand zorii zilei urmatoare aveau sa ma gaseasca intr-o stare halucinanta, deplorabila, obsesiva. In momentul acela, uitandu-ma in oglinda si nerecunoscandu-ma pe deplin, ma simteam singura. Eram prinsa in propria-mi obsesie pentru el, careia ii spuneam "dragoste". Aparuse de-a lungul timpului... Cand il vedeam cu tricoul lui alb, subtire, care ii scotea in evidenta muschii. Aerul din incapere devenea deodata gri-sangeriu si toate pareau ca se deruleaza cu incetinitorul. Lumina din tavan cadea peste noi palida. Stateam la distanta sau cateodata imbratisati, spunandu-ne tot soiul de nimicuri pana ajungeam sa tacem inghitind in sec. Si crestea in mine acea tensiune venita de nicaieri care ajungea sa ma doboare pana la urma.

Era un barbat incredibil de frumos. Ochii lui caprui au atata vioiciune si inteligenta incat, uneori, ma intreb daca pot exista aievea si nu e doar un alt vis hipnotic de-al meu. Buzele-i zambesc ironic de cele mai multe ori, dar doar pentru mine care am ajuns sa vad in cutele din jurul gurii lui ingrijorarea pentru ceva nedefinit. Cred ca nici macar el nu stie ce il ingrijoreaza. Toata fiinta lui e uimitor de senzuala, indiferent care ar fi fundalul in care l-ai plasa. Si privirea aceea strengara pe care o foloseste ca sa iti sfredeleasca sufletul si creierul si sa se instaleze acolo ca sun musafir nesimtit si nepoftit. Si nu mi-e greu sa-mi dau seama ca sentimentele lui sunt asa de puternice incat ar fi in stare cu o miscare de mana sa darame un munte ca sa ajunga la cea caruia ii sunt destinate... Si oare de ce nu o face?

Imi trec toate astea prin minte in secunda in care m-am uitat la refexia ochilor mei verzi si tristi in oglinda clara in care-mi balaceam privirea. Imi aduc aminte cum erau momentele in care tristetea de sub masca aproape perfecta a fetei lui, tacerea lui obstinata ma chinuia mai mult decat reusea sa ma faca fericita atingerea lui moale pe care-o primisem din tot sufletul atunci când se aplecase peste mine. Si-mi dau seama ca orice as fi facut, nu l-as fi facut fericit. El nu putea fi indragostit de mine. Era indragostit de el insusi.

Si buzele mele rosii incepurs sa tremure sub impulsuri interioare, tainice, ochii mi se umezira urmând nebunia poate inchipuita a minții mele pline de alcoolul paharelor de mai devreme. Toate astea au durat in jur de o secunda, cam cat iti ia ca sa-ti ridici capul, sa te privesti si sa clipesti, apoi toate s-au stins odata cu prabusirea pleoapelor peste ochii-mi obositi de viata asta aparent fara dragoste, fara sens, fara motivatii."