Vreau să știi că nu mă simt vinovată, nu imi pare rău pentru urmele pe care le-a lasat pe pielea mea. Nu imi pare rău pentru parfumul care incă mi-a rămas in haine. Și nu imi pare rău nici pentru gustul amar de tutun si alcool pe care mi l-a lăsat. N-am să imi caut scuze și cu atât mai puţin lui. Dar știi... oamenii fac lucruri oribile atunci când rămân singuri. Și mai ales când se intâlnesc doi și aleg să iși ucidă singurătatea unul celuilalt.
Asta am incercat noi să facem. Asta a incercat el să facă. Așa a decis el sa te uite. A vrut să inlocuiască culoarea ochiilor tăi cu dezastrul care se adapostește in ai mei. A vrut. Sunt sigură că pentru o secundă a vrut. Dar totodată sunt femeie si știu atunci când un barbat e prezent doar cu trupul. Simt. Iar in glasul lui am simţit de fiecare data prezenţa ta. Da. Te-am simţit pe tine acolo pentru că in braţele lui eram eu, dar nu și in suflet. Am simţit cum vroia să te strige, să te cheme, sa se ridice de langă mine si să plece in căutarea ta. L-am inţeles. I-am inţeles disperarea din săruturi, din strânsoarea in care ma ţinea, din respiraţia stinsa.
L-ai văzut vreodată așa? I-ai simţit vreodata braţele goale, strângându-te cu toată forţa? Te-ai innabușit vreodată in respiraţia lui? Te-a cuprins vreodată atât de tare incât să nu mai ai cale de scăpare? Așa a fost el in noaptea aceea. In noaptea noastră. Lasă-ma să o numesc a noastră deși știu că tu ai fost la fel sau poate mult mai prezentă decât mine , chiar și așa absentă cum ai fost. Știu că imbrăţișările, știu că săruturile, știu că tot ce mi-a dăruit mie îţi era menit ţie. Știu ca poate te vedea pe tine in mine. Sau poate eu am fost cea care ii amintea cel mai putin de tine. Poate nu te-a gasit deloc in mine. Poate de aceea a vrut sa te stearga din memorie. Dar pe cine prostesc? Pe cine incerc să mint? Mi-a vorbit despre tine, femeie! Mi-a spus despre zâmbetul tău. Nu ţi l-am văzut niciodată, insă dacă e ca al lui, mi-l pot imagina. Știi și tu ce zâmbet are. Doamne cum mi-a batut inima prima data când l-am văzut. Așa iţi bate și tie de fiecare dată când apare? Și ţie iti sare afară din piept? Lui da. De fiecare dată când ii apari in gânduri. Mi-am odihnit capul pe pieptul lui. Am putut să simt cum bătăile ii creșteau din când in când. Știam. Știam că tu provoci asta inăuntrul lui, că tu creezi haosul si totodata armonia in omul ăsta atât de calculat. Știam că tu vei rămâne acolo la el, in timp ce eu voi pleca dimineata. Ca tu esti aleasa, in timp ce eu am fost acolo sa-i incalzesc inima in lipsa ta. Așa că te rog, nu-mi rupe inima. Uită de mine si intoarce-te la el. Nu-l lăsa in braţele altei femei. Tu ești unica, iar alta femeie ar fi otravă. Nu-ti face griji. Nu vei găsi amintiri cu mine prin el. Am hotărât amandoi să le aruncăm, așa cum ne-am aruncat unul in braţele celuilalt. Ne-am debarasat de ele ca de haine. Iar daca te intorci, să nu ii pomenești de mine. Spune-i doar ca te-ai intors și nu mai pleci. Mai spune-i te rog, tot ce eu nu am avut curaj sa ii spun atunci. Spune-i ca ai observat cum ochii lui incep să semene cu cerul atunci cand cântă cantecul lui preferat. Spune-i.....De fapt... nu ii mai spune nimic. Doar iubeste-l. Iubește-l așa cum il iubesc eu incă din noaptea aceea. Ca o nebună. Fără să iţi pese ca vei pierde tot ce ai câștigat pana atunci. Iubește-l cu foc si groază. Știu că pe mine mă urăști, dar pe el iubește-l. El merită."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu