joi, 19 martie 2015

Cuvinte nerostite

"Iti mai aduci aminte cand ma trezeam in acele dimineti cand trebuia sa plec de langa tine? Te trezeai somnoroasa sa ma imbratisezi cu ochisorii inchisi si chiar daca erai obosita, reuseai sa ma faci sa simt ca ... doare atunci cand pleci.

Uram sa plec! Uram! 

Ma imbratisai si cu greu imi dadeai voie sa ies pe usa si parca de fiecare data ai fi vrut sa imi mai spui ceva. Si eu tie....De asta, din capatul scarilor te mai priveam odata. Cate cuvinte nerostite au ramas oare pe buzele tale cand am plecat pentru ultima data?"

Dupa 15 ani...

" Buzele Anei, care nu rostisera niciodata nimic imi pareau reci si moi. Patruns intre ele ma simteam puternic dar si vinovat, ca si cum as fi scrijelit o icoana. Inchideam ochii intins pe bolovan, in timp ce ea, cu picioarele goale in râu si rochia uda pana la jumatatea pulpelor se desfata din trupul meu gemand. Ceea ce traisem in adolescenta alaturi de fata asta cu bucle perfect blonde cu ochi luminosi si urechi mici imi pompa imagini excitante in creier. Mainile mele fusesera primele care ii invatasera formele trupului inca nedefinite la vemea aia. Ii linsesem infometat dar sfios, ca un pisic batut de la mancare, inceputurile de sfarcuri gata sa tasneasca din sanii mici si tari, aproape inflamati de focul pubertatii, ca si cum femeia din ea se dezvolta ca o infectie in trupul fetitei naive cu chiloti tetra.
.....
Ana parca redescoperise sexul la 30 de ani. Desi nu eram sigur ca il gustase cu adevarat niciodata. SI eram indreptatit sa cred asta dupa ce i-am vazut barbatul. Un umflat betiv cu ochi tulburi si rai, mustata roscata si obraji precum piersicile coapte. Cu ochii inchisi, nevasta lui ma saruta neincetat, imi strivea gura si imi musca pielea din loc in loc. Infometata de iubire, ca un animal care-si devoreaza prada imi cuprinse din nou ... intre picioare.....( si de aici nu se mai poate descrie :)) )
....
Ana era acum o femeie care, la fel ca mine isi cauta fericirea. Ea o cauta insa in trecut. E mai confortabil ca dupa o mare dezamagire sa cauti sa vezi daca pe undeva prin suflet ti-a mai ramas vreo bucatica de fericire din festinul altcuiva. O intelegeam insa nu intelegeam de ce o puneam eu in pericol? Sotul ei putea sa ne gaseasca oricand si sa ne omoare pe amandoi, chiar acolo pe marginea raului, in timp ce descopeream amandoi ca perfectiunea exista. "



Parerea ta conteaza