Sunt putin distrat. As putea spune pierdut...
Si daca intr-o zi m-as trezi din vis si as da piept cu realitatea, ce? Ce ar fi?
Nu am nevoie de realitatea nimanui. Vreau sa stau intr-un picior pe pietroi si sa privesc lumea trecand pe langa mine si mirandu-se. O sa vina mama si o sa spuna ca sunt cretin, o sa vina si tata si o sa-i spuna mamei ca are dreptate cand spune ca sunt cretin...O sa vina si iubita mea si o sa ma sarute pe fuga dezechilibrandu-ma putin si apoi o sa plece fluturand fusta pana la scoala. O sa treaca prietenii mei si o sa ma intrebe:
- Ce faci coaie? Ai innebunit? Hai sa bem o bere si da-te jos?
- Nu! am sa le raspund. Eu imi caut echilibrul. mergeti voi si eu va prind din urma.
Si uite asa am sa raman suspendat pana am sa realizez ca de fapt eram un om echilibrat. Nu cazusem o zi intreaga de pe pietroi. Ei si?
Postarea asta nu are nicio logica nu? Nu are pentru tine, cel care citesti fara sa fi stat o zi intreaga pe un bolovan in mijlocul lumii, undeva pe soseaua Kiselef, fata in fata cu Muzeul Taranului Roman.
Provoc un experiment. Daca facem asta 10 insi, intr-o zi, in acelasi interval de timp, lumea o sa creada ca suntem echilibrati sau nu?
- Ce mortii lor fac si nebunii astia?
nebun = dezechilibrat.
Dar... daca asta inseamna pentru mine altceva? Da, sunt nebun pentru ei, cretin pentru ai mei...ignorat de iubita si ... tratat cu ironie de prieteni. Dar echilibrat.
Fragment din volumul "Cel care se intoarce"
pe cat de scurta postarea pe atat de multa esenta e in ea. frumos... Stii ce? Ca sa ne gasim echilibrul trebuie sa dezechilibram balanta creata cu ceilalti.
RăspundețiȘtergereMult succes in viitor!
multumesc.
RăspundețiȘtergeretradu asta: flash mob (mass froze) :D
RăspundețiȘtergereheh...foarte tare man...stii de ce? ai surprins un aspect al vietii aici pe care tot a incercat de-o viata si Unamuno sa-l expuna intregii lumii si sa se faca inteles. Dar stii ce? Putini l-au inteles asa cum poate putini inteleg si strafundurile postarii tale. Vorbesti de o nebunie comuna, a ta, a mea, a lor, a tuturor. "Pînă şi nebunia şi-a pierdut la noi înţelesul. Pînă şi de¬spre nebun cred şi spun că e cu tîlc şi socoteală astfel. Cît despre raţiunea smintelii1, apoi de asta nu se îndoieşte nici unul dintre toţi netrebnicii aceştia."(Unamuno)O nebunie oarecare nu mai este o nebunie atunci cand devine comuna, se transforma in ceva colectiv, intr-o realitate a tuturor. Si da...suntem nebuni, nu nerozi. Asa ca hai sa fim nebuni cu totii!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru profunzimea cu care ai receptat intotdeauna ceea ce am scris, dl George. Esti un prieten nebun dar frumos!
RăspundețiȘtergereCu toate ca dezechilbrul este cel care ne defineste de cele mai multe ori. Echilibrul este adesea genul proxim al tuturor, iar cat dezechilibru, ce fel de dezechilibru, cine, cum, cand si unde ne dezechilibreaza ne face sa fim noi insine, ne face sa spunem " nu imi vine sa cred ca am facut-o si pe asta", ne face sa ne descoperim si redescoperim in fiecare zi, poate chiar mai des. Nebunia noastra ne face sa fim unici si speciali.:)
RăspundețiȘtergere