Scena in care Eduard se cearta cu Ioana ( fragment din roman)

Zilele, saptamanile, lunile treceau greu si ma incercau din ce in ce mai tare. Ioana ma presa sa o ajut sa vina in Bucuresti si sa ii gasesc ceva de munca acolo. Am cautat aproape un an momentul si dupa ce trecuse iarna celui de-al doilea am reusit sa inchiriez o camera in gazda pentru a locui impreuna. M-am angajat la un magazin in mall si mi-am sustinut singur mutarea. Tata, cand a aflat s-a opus vehement acestei miscari, considerand ca o sa imi afecteze evolutia scolara si concentrarea. Imi stiam prioritatile dar am facut-o pentru Ioana. Batrana la care locuiam era foarte cumsecade. Ne trata ca pe un proaspat cuplu si ne prevedea un viitor stralucit. Ne lauda prietenelor cu care in fiecare vineri dupa-amiaza se aduna la o cafea si la o sedinta de barfa ce dura ore intregi, pana noaptea tarziu.
Eu ma consideram implinit cand ma trezeam in fiecare dimineata lipit de pielea calda si transpirata a femeii pe care credeam ca o iubesc. Ma comportam ca un barbat insurat alaturi de Ioana. Incepusem sa am responsabilitati, sa intervina rutina. Insa imi convenea sa nu ma simt singur in Bucuresti.
- Buna dimineata somnorosule! Imi spunea in timp ce ceasul suna disperat pe noptiera. Ea il oprea si ma saruta pana incepeam sa ma dezamortesc. Se ridica de langa mine si ca sa imi mai dea ragaz sa mai dorm cateva minute o auzeam cotrobaind in bucataria mica ca sa imi pregateasca micul dejun si cafeaua. Plecam apoi de acasa impreuna, tinandu-ne de mana si vorbind despre nimicuri pe strada, facand planuri de cumparaturi si uneori chiar vorbind de viitorul care ne astepta impreauna, si care asa cum si-l imagina ea, eu nu-l concepeam dar ma complaceam in a o aproba doar de dragul expresiei fetei ei indragostita. Am tinut-o langa mine pentru ca ma facea sa ma simt barbat. In diminetile de week-end zaboveam in pat povestind cu ochii in tavan si ea stand cu capul pe bratul meu si o mana asezata strategic pe piept in dreptul inimii mele.
- Crezi ca o sa ramanem impreuna? Ma intreba ea.
- Cu siguranta…
- Ma gandesc mereu la ceva cand inchid ochii. Vad un zid cu care as putea sa ne ingradesc pe amandoi, sa ne izolam de toti ca sa ne portejam relatia.
Imi si inchipuiam ce vedea ea cand inchidea ochii.
- Suntem impreuna acum si nu vad nimic care ar putea sa ne perturbe linistea.( citeste in continuare!)

Chipul creol al Adelei imi rasarea in minte din senin, capata forma, puteam chiar sa ii aud in imaginatia mea glasul, sa ii vad ochii negrii de tiganca voluptoasa si ademenitoare. Atunci ma trezeam repede si realizam ca ma gandesc la ea cand de fapt aveam alta femeie langa mine pe care mi-o indesam in inima cu toata puterea.
Iubita mea ma ruga sa o iau de la munca tocmai cand eram obosit dupa ce o zi intreaga mergeam la facultate si apoi la magazin, unde stateam nemancat pana la ora zece seara. Capriciile Ioanei, incepeau usor usor sa ma agaseze. Nu doream sa o fac sa se simta neglijata odata ce o adusesem langa mine in Bucuresti, dar nu mai vedeam nimic placut in a-mi sacrifica binele propriu pentru a o satisface pe ea. Daca nu faceam asa cum dorea, cadeam imediat in dizgratie si certurile incepeau.
Micile semne ale lipsei de interes fata de problemele mele apareau din ce in ce mai des. Odata am ajuns acasa devreme, am pregatit cina si dupa ce am intampinat-o la iesirea de la serviciu am ajuns acasa unde a refuzat sa manance cu mine. M-am simtit atat de ignorat incat am inceput sa ii vorbesc rastit.
- De ce nu vrei sa mananci? Ai mancat undeva? brusc am devenit banuitor. Daca iesise cu cineva in oras? Poate chiar gelos. Exageram.
- Nu! Nu mi-e foame. Ce te ratoiesti asa?
- Nu ma ratoiesc! Si lasa aia cand vorbesti cu mine. am spus smulgandu-i geanta din mana.
- Cautam asta. Si imi arunca in brate o cutie invelita in hartie colorata. Imediat fugi in camera si se inchise acolo. O puteam auzi plangand.
Era ziua de 13 iulie, ziua cand ne sarutasem prima oara pe canapeaua din camera ei. Tinea acea zi ca fiind „ziua noastra”. Nici eu nu uitasem cu desavarsire dar ea vrusese sa imi faca o mica supriza si imi cumparase un ceas din salariul ei. Am crezut ca inima se rupe in mine si m-a facut sa ma simt ca un mitocan. Insa curand indarjirea cu care evita sa imi deschida si replicile din ce in ce mai acide aruncate pe gaura cheii incepusera sa ma scoata din rabdari.
- Si daca aveai in plan sa imi dai un cadou de ce nu ai venit sa mancam impreuna?
- Pentru ca te-am simtit rece. Am simtit ca o faceai din obligatie….
- Din obligatie?
- Da! Ca nu mai faci nimic cum faceai la inceput. Imi striga printre suspine.
- Si de-aia plangi tu acum? Sau poate ca nu eu sunt motivul? Nu? Plangi dupa cineva?
- Da! Ca el nu e ca tine. Pentru el contez.
Nu era vorba despre nici un el. Era doar un mod sadic de a-mi hrani mie gelozia, de a-i da un fundament. Scopul ei era acela de a ma enerva pana la limita.
- Si macar e bine cu el? Cine e? Unde va intalniti?
- In apartament la el.
- Aha. Ma gandeam eu. De-aia intarzii de la munca si mi-ai zis ca te duci la depozit sa faci inventarul?
- Da am mers sa ne futem. Am zis doar ca la el la apartament!
- Macar ti-o trage bine?
- Da! Si e mai bun ca tine.
Ma enervam degeaba si eram constient de asta dar ceva ma facea sa joc asa cum imi canta intr-un mod involuntar. Am lovit cu pumnul in usa. Nu stiam cum sa o fac sa se opreasca. Vorbea acele minciuni pe care in subconstient le tratam ca atare dar ele defulau in manifestari violente tocmai pentru ca tonul pe care le spunea, si contextul ma agasau.
- Macar e ceva de capul lui?
- Da! E politist. L-am cunoscut in tramvai.
- Unde?
- In 41! Nu cu ala merg la munca?
Am ras nervos si fortat impingand usa si tipand in continuare
- Deschide odata!
- Nu vreau. In noaptea asta dormi in camera babei. Nu vine ca e la fi-sa. Aici nu mai calci in acelasi pat cu mine.
- Ca sa te masturbezi tu cu gandul la ala? Politisul pulii.
- Da si am si orgasm. Crezi ca am nevoie de tine ca sa ma simt bine?
Incepusem sa degeneram discutia. Furia mea crestea.
- Deschide ca te omor! Sparg usa ! Ma jur!
- Sparge-o ! Sa vedem ce o sa ii zica vecinii femeii dimineata cand o veni acasa?
- O sa ii zica. Suntem nebuni. Nu vezi ca e penibil ce faci?
- Eu sau tu?
- Tu! Deschide dracului usa!
- Nu pot!
- Aaaa! Deja ai degetu bagat? Te gandesti la ala?
- Da! Si ma deranjezi.
- Cum il cheama?
- Iuli.
- Iuli?
- Da. Si mai cum.
- Ce te intereseaza?
- Asa.
- Asa mai bine te duci sa te culci ca nu iti dau drumul.
- Sparg usa!
- N-ai tupeu!
Atat de departe a ajuns furia mea incat o jumatate de ora m-am impins in usa de la dormitor ca un psihopat. O auzeam razand de acum asistand pasiva la lupta mea sisifica. Tipam la ea sa deschida cu venele ingrosandumi-se pe gat si sangele cumulat in crestetul capului, pulsand energic. Credeam ca daca o sa intru acolo o sa o sugrum cu mainile mele, o sa o lovesc pana o sa o umplu de sange. O ura nebuna ma facea sa o jignesc fara incetare.
- Esti o proasta! Eu te-am adus aici!
- Mai bine ma lasai acolo daca stiai ca esti nebun.
- Tu esti nebuna! Da-mi drumu sa intru!
- Nu vreau domnule ! Ce nu intelegi! Sunt ocupata. Am mana intre craci, n-ai zis tu?
- Ioana sparg usa! Strigam in timp ce ma izbeam din ce in ce mai violent in ea.
- Edi trezesti vecinii!
- Pai daca nu ma lasi.
Jignirile continuau.
- Vezi daca tactu e un prost! Nu ma stresai pe mine pe cap sa muncesc pentru curul tau daca era in stare sa isi tina familia. Nu e in stare de nimic. Pacat de biata maica-ta.
- Ai grija ce zici… ma atentiona schimband tonul. Cum simteam ca o nelinistesc consideram ca am castigat o batalie si continuam sa ma leg de familia ei.
Intr-un final am izbit atat de tare incat iala a zburat prin camera cu tot cu aschiile de lemn care se rupsesera din smucitura.

Cu atata forta m-am aruncat in pat peste ea convins ca o s-o bat pana eliberez toata negativitatea. Insa vazand-o razand cu mainile mele infipte in jurul gatului ei m-am inmuiat tot. Am sfarsit prin a ma manifesta atlfel. Am smuls tricoul de pe ea si l-am facut fasii. Inca ii erau obrajii uzi de lacrimi. Fara sa mai am rabdare i-am ferit chilotii intr-o parte si m-am infipt in ea cat am putut de tare. Tipand de o placere masochista imi stranse carnea. Am inceput sa ne zbatem pana cand am rupt hainele de pe noi, pana m-a zgariat inrosindu-mi umerii si spatele. Ma strangea intre coapse, se impingea in calcaie ca sa scape dar in acelasi timp ma tragea spre ea apucandu-ma cu mainile de fund. O patrundeam repede, brusc, adanc ca sa ii aud gemetele din ce in ce mai intense, ca sa imi hranesc fantezia bolnava ca ii fac rau. O strangeam de par si o muscam de gat in timp ce ii indesam capul in perna si ma lasam greu peste ea.
Astfel o pedepseam pentru cate frustrari indurasem in spatele acelei usi blocate. Peste cateva minute s-a ridicat de langa mine plangand si ma lasa vlaguit de puteri si se inchise de aceasta data in baie, cu bucatile de tricou atarnand peste sanii inrositi de stransorile mele, cu urme pe maini si pe gat si chilotii rupti. Ea arata ca o invinsa iar eu ca un erou care o invatase minte. Apoi m-am trezit singur in patul mare si ravasit cu cearsafurile aruncate peste tot, stateam rastignit si rasufland greu. Un sentiment de regret ma cuprinse vazand camera care arata ca dupa un mare razboi.
A doua zi, cu dimineata in cap reparam iala. Ioana imi pregatea ca de obicei oua ochiuri cu salam prajit si paine incalzita la microunde ca sa fie proaspata. Stateam in genunchi cu surubelnita in mana. Era imbracata pe jumătate cu o bluza larga de-a mea, iar eu in costumul lui Adam ma chinuiam sa tin si tigara in gura in timp ce mesteream incuietoarea. Trecu pe langa mine cu parul ciufulit si cana ei verde de cafea in mana si ma plesni scurt peste cefa spunandu-mi:
- Mestere Manole! Ia-ti o scrumiera ca dai pe jos.
- Da-mi tu! Nu vezi ca am treaba?
- Tu ti-ai facut de lucru cu mana ta!
Se tolanea in patul nearanjat si butona telecomanda. Avea picioarele pline de vanatai si mainile la fel. Mi le arata cu ochii in lacrimi. Nu am spus nimic. Mi-am continuat treaba ca si cum nu ar fi contat pentru mine. Conta de fapt! In acele vanatai se oglindea un Eduard Niculescu pe care nu il cunosteam si care nu ma reprezenta.